"Nu trebuie să părăseşti camera. Este suficient să rămâi aşezat la masă şi să asculţi. Nu trebuie nici măcar să asculţi; este suficient să aştepţi. Nu trebuie nici măcar să aştepţi; este suficient să înveţi să rămâi liniştit, şi împăcat, şi solitar, iar lumea ţi se va oferi singură şi de bunăvoie. Ea nu are de ales: se va revela singură, în extaz, la picioarele tale." FRANZ KAFKA
IOANA MATES
Bun-venit in mijlocul a ceea ce numesc eu centrul impertinentei psihice!!!
luni, 22 martie 2010
Sa zicem ca...a mai trecut un an din viata mea si ca ma chinui sa realizez cum poate timpul sa patrunda intr-un asa fel in sufletul si mintea mea...poate sunt doar paranoica sau poate nu stiu sa ma bucur din plin de fiecare secunda din viata mea, dar nu prea pot sa-mi imaginez cum am ajuns la 20 de ani. Desigur, prima dovada ca am trecut prin timp sunt propriile-mi amintiri, iar apoi, cred ca faptul ca ma gandesc in fiecare zi la ceva si ma uit in adancu-mi realizand ca timpul trece, eu ma schimb, viata mea e intr-o continua miscare...eh...Doamne ajuta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Timpul nu mai avea rabdare....

pfff...cand te gandesti ka ai 20 de ani...sh eu abia 13:))
RăspundețiȘtergere