deci...sa-ncep asa...un copil binecrescut, din cate stiu eu, cu mici escapade si o portia mare de rebeliune in sufletul meu...asta o fi oare cea mai buna descriere a mea?poate doar din punctul meu de vedere, dar in marea majoritate a timpului...imi place sa cred ca, desi am 20 de ani imediat, sunt inca un copil care se chinuie sa se lupte cu realitatea, care simte viata din plin si plange atunci cand il doare...nu stiu inca exact ce vreau eu sa fac lsi care mi-e rostul pe lumea asta, dar incerc sa-l gasesc in fiecare zi.sunt curioasa, poate ca asta e termenul secret care m-ar putea defini in orice circumstanta.curioasa sa trec peste orice mi-ar putea sta in cale, curioasa si incapatanata incercand sa-mi vad ambitiile indeplinite zilnic dau peste oameni noi sau zilnic descopar intr-un prieten vechi un om nou sau intr-un om nou un prieten vechi...sunt totusi multumita de ceea ce sunt si ceea ce fac...
asta a fost un fel de ...hmmm....intro in ceea ce am inceput sa fac acum ceva timp, acum mai multi ani....
"Nu trebuie să părăseşti camera. Este suficient să rămâi aşezat la masă şi să asculţi. Nu trebuie nici măcar să asculţi; este suficient să aştepţi. Nu trebuie nici măcar să aştepţi; este suficient să înveţi să rămâi liniştit, şi împăcat, şi solitar, iar lumea ţi se va oferi singură şi de bunăvoie. Ea nu are de ales: se va revela singură, în extaz, la picioarele tale." FRANZ KAFKA
IOANA MATES
Bun-venit in mijlocul a ceea ce numesc eu centrul impertinentei psihice!!!
sâmbătă, 20 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Timpul nu mai avea rabdare....

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu