Sa zicem ca...a mai trecut un an din viata mea si ca ma chinui sa realizez cum poate timpul sa patrunda intr-un asa fel in sufletul si mintea mea...poate sunt doar paranoica sau poate nu stiu sa ma bucur din plin de fiecare secunda din viata mea, dar nu prea pot sa-mi imaginez cum am ajuns la 20 de ani. Desigur, prima dovada ca am trecut prin timp sunt propriile-mi amintiri, iar apoi, cred ca faptul ca ma gandesc in fiecare zi la ceva si ma uit in adancu-mi realizand ca timpul trece, eu ma schimb, viata mea e intr-o continua miscare...eh...Doamne ajuta!