M-am nascut intr-un oras mic(unul din cele 4 orase) din jud. Bistrita-Nasaud, Nasaud, am crescut acolo pana pe la 5 anisori. Ai mei erau foasrte tineri, so...m-au dus la cresa, la camin si la gradi. Am emigrat in resedinta judetului BN unde am locuit cu chirie vre 2 ani, pana cand ai mei s-au hotarat sa ne mutam la tara. Defapt ei s-au mutat la tara, eu am ramas in grija bunicii mele la oras, ca deh..scoala la oras nu se compara cu cea de la tara... Pe parcursul urmatorilor ani din viata mea am trecut prin experiente mai putin placute pentru un copil ce avea sa ajunga mai tarziu, adolescent rebel si razboinic. Nu am fost niciodata un prunc model, dar nici unul cu care sa-i fie rusine mamei. Sunt un om normal, simplu, plin de iubire pentru toti cei din jur, altruist, dar si incapatanat. Imi lipseste deseori ambitia si curajul, dar reusesc sa la aduc pe linia de plutire, in general, la timp! Anii ce-au urmat, incepand cu clasa a 8-a au fost niste ani, relativ fara intamplari deosebite. In familia mea incepuse sa fie totul ok...armonie, liniste si iubire. M-am indragostit si am stat asa, indragostita cam...4 ani...tot liceul, aproape, precum si primul an de facultate. La inceput a fost frumos...dragoste nebuna, flori...planuri de viitor...ce sa mai? Lume nebuna, nebuna de tot. Apoi, dragostea s-a transformat in ceva inutil pana a inceput sa doara, la propriu. Am terminat cu liceul, spre fericirea mea printre primii si-am hotarat, impreuna cu cei care-mi sunt alaturi de-o viata, ca e timpul sa-mi iau zborul, sa o iau de la zero, sa-mi incerc norocul traind pe ale mele forte. Ziz si facut. Am pornit cu dreptul, am inceput sa muncesc, din ce in ce mai mult, a ajuns sa-mi placa sa muncesc, sa ma intretin , intr-un cuvant sa traiesc in libertatea care mi-o ofera independenta materiala. Apoi...m-am indragostit din nou. De data asta incurabil. Am hotarat impreuna sa impartim tot. Sa ne impartim unul pe altul cu noi insine. Am facut totul impreuna! Aveam chiar si o pisica, doi soareci si mai multe flori impreuna. Obisnuiam sa ne iubim neconditionat. Obisnuiam sa fim fericiti impreuna. Am trait momente impecabile pana la sfarsit.... Am invatat ca tot ce e frumos dureaza putin si ca nu mereu depinde de noi intensitatea momentului. Am continuat sa traiesc...Inca o fac... Pentru ca eu n-am pierdut nimic! Ei m-au pierdut pe mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu