Subtil

E 2 dimineata. O alta zi de joi dintr-o alta saptamana, ultima din luna lui august. Mi-am incheiat de ceva vreme socotelile cu ziua precedenta si am hotarat sa-mi fumez tigara de "noapte buna" si sa ma indrept cu pasi repezi spre pat. Nu pentru ca as avea ceva important de facut acolo, ci pentru ca ma simt fara vlaga si secatuita de puteri. Probabil din cauza ultimelor evenimente din viata mea, care au ajuns sa devina si ele rutina, ca daca te obisnuiesti cu ceva, ajunge sa fie banalitate, evident. Sa revin cu inceputul. In fiecare seara cand nu cad lata de oboseala, dar vreau sa adorm sau in serile cand sunt foarte obosita si nu pot sa adorm, aleg o persoana din viata mea la care sa ma gandesc. De regula o aleg pe mama sau pe tata sau pe sor'mea, cineva de care imi e dor. Si ma gandesc la intamplari dragute din trecut tocmai pentru a instaura in psihicul meu un optimism convins.  Astazi, te-am ales pe tine in speranta ca voi adormi usor cu zambetul pe buze asa cum m-am obisnuit s-o fac in "compania" ta, dar spre mirarea mea am ajuns sa ma intorc de pe o parte pe alta, sa ma foiesc in stanga si in dreapta de parca as fi avut mancarimi. Mi-am pus perna pe cap, poate, poate ticaitul ceasului o fi de vina. Somnul meu nu avea de gand sa apara. Si m-am ridicat frumos...se facuse deja 3 si mi-am aprins o a doua tigara de "noapte buna" indreptandu-ma spre geam. Afara, destul de racoare pentru antepenultima zi de august. Am inchis geamul si m-am asezat la masa mea de mancat, scris, invatat, citit, socializat, fumat, baut cafea, cunoscut oameni, pierdut oameni, ras, glumit...masa mea de de toate. Am deschis laptop-ul si pentru un moment am zambit. Pana si cand nu sunt in "compania" ta zambesc. Vezi? Reusesc sa ma bucur de lucrurile marunte din viata mea. Si cand zic marunte ma refer la minuscule, microscopice. Imi imaginez un zambet si un pic din ce mai imi aduc aminte dintr-o voce si zambesc. Asa definesc eu o bucurie marunta. In al doilea moment eram pregatita sa-ti scriu toate "detaliile" astea direct, tie, dar in al treilea moment am hotarat sa nu o fac. M-am gandit la cum ai putea sa interpretezi toata insiruirea asta de cuvinte si am ales sa te pastrez asa cum te am. Da, poate am procedat gresit ca nu am riscat, dar de data asta prefer sa fiu precauta. Prefer sa ma pastrez timida, prefer sa te pastrez.
Sper sa reusesc intr-un final sa adorm fara sa ma mai foiesc si fara o a treia tigara de "noapte buna" pentru ca...cine stie? Poate aleg sa risc.