Datorii

Nici macar nu-mi vine sa cred!!!!
Am mai fost eu candva fericita, candva demult de tot....referitor la suflet....Dar acum totul ma depaseste. Ma depaseste in sensul bun al expresiei!Candva am ajuns intr-un punct in care eram sigura ca toata viata mea va fi o rutina plina de certuri, plina de lacrimi, micute fericiri si atentii si evident munca, scoala...intr-un cuvant "rutina".
Totul pana sa dau de el...el...poate ca suna ciudat, sau telenovelic, sau poate ca spun doar niste stupide dulcegarii, chestii care nu-mi stau in caracter, dar el e cel mai bun lucru la care as fi putut spera. El e cea mai buna decizie pe care am luat-o pana acum, in viata mea.
Simt uneori cum imi lipseste sa fiu trista!!!Cine-o mai auzit asa ceva!!Doamne, e atat de greu sa poti sa recunosti ca ai tot ce-ti doresti si ca nu vrei mai mult de atat!!1
Ne e simplu zilnic sa ne plangem de neajunsuri, de tristeti, de melancolii, de faptul ca parca Dumnezeu ne-a uitat, incat uitam sa recunoastem, sa admiram, sa atingem cu buzele ceea ce ne dorim, sa apreciem ceea ce avem atunci cand o avem: FERICIREA!!!
Parca nu am cunoscut niciodata semnficatia acestui cuvant, parca as fi sarit peste literele din alfabet, ce-l compun asa frumos cum e el...Inconstient, stau de multe ori cu ochii atintiti intr-un punct, cel mai des in podea, gandindu-ma la cum sa traiesc din plin aceste momente, cum sa nu gresesc sau sa calc stramb, cum sa-l apreciez pentru ceea ce a facut din viata mea, cum sa-l fac sa vada ceea ce simt in fiecare secunda pentru el....
Incep sa cred ca ce a fost pana acum in mine, sentimental vorbind, a fost apa de ploaie, amagire, cuvinte fara rost si nedemonstrate fizic sau psihic...Au trecut momentele acelea ca un nisip in bataia vantului, ba chiar ca o furtuna de nisip.
Mi-a lasat un gust amar si o adancitura dureroasa in inima, dar incep sa observ ca, trecand timpul ma umplu de cicatrici.Unele o sa devina insesizabile sau inexistente.
Toate astea i le datorez lui! Acelui om care m-a facut sa vad partea plina a paharului, sa consider negrul ca pe ceva nemaivazut!!!Nu stiu, chiar nu stiu cum a reusit sa ma scoata din sevraj.
Simt armonie si liniste in lumea mea....Si toate i le datorez lui!!!