IRECUZABIL

Agitatie mare, caldura infernala si eu stand pe-o banca si fumand o tigara care pare ca nu se mai termina, privind toata lumea de undeva din exterior.Dau zilnic peste idioti si incapabili mental si ma intreb ce caut printre ei.Nici macar nu realizez ca la randul meu sunt una dintre ei pentru o alta "fiinta luminata" care gandeste la fel ca mine. Tac si privesc in gol discret cu speranta de a nu-mi vedea nici unul din sutele de oameni ce trec pe langa mine privindu-ma lung, privirea care parca-mi trece de orice dimensiune cunoscuta. Nu pot sa ma gandesc decat la mine. Cei din jur,apropiatii, parca-mi sunt niste straini care momentan nu au valoare pentru sufletul meu. Nu pot sa recunosc ca uneori sunt o egoista, prefer sa ma consider eu cea buna pentru toata lumea, ce traieste pentru restul. Cred ca am intrat intr-o stare de dementa absoluta in care tot ce e important tine de mine. Poate o fi o noua forma de retardare incompatibila, evident, cu unele sclipiri de inteligenta ale mele. Nu vreau sa ma vad din afara corpului meu, o leguma care incearca sa se descopere, dar nu reuseste. vreau sa ma vad compatibila cu realitatea si peste ani, vreau sa ma vad cuprinsa de extaz si levitand in jurului fericirii abolute. Recunosc constient si nu intamplator ca am anumite conceptii irefutabile care uneori tind sa-mi inlature forta de convingere fata de cei din jur, dar nu vreau sa renunt la ceva care ma defineste.Inconstient scriu deobicei si tot inconstient fac anumite supozitii referitoare la tot ceea ce ma inconjoara.
Cred ca in definitiv o sa mor punadu-mi intrebari existentiale...Sau poate morbide...Sau poate candva nici macar nu o sa ma mai intreb nimic.
Trecand peste toate, incep sa-mi dau seama ca nu prea sunt in stare sa-mi concluzionez teoriile sau nici macar sa le prind in starea in care imi doresc sa exist. Toate la timpul lor...Ma ridic si plec...Nu caut nimic, astept sa gasesc!