Ma intreb uneori cat de limitata poate fi gandirea umana, cat de inconstienta si lipsita de RATIUNE!!!Gresesc, da...ca orice muribund din univers.
Ma simt uneori ca un animal inzestrat cu gandire, dar care nu stie sa si-o foloseasca pentru ca nu a avut-o niciodata...Cam de asta nu mai scriu nimic de-o vreme incoace...Am dat-o-n bara de foarte multe ori in viata mea, dar nu am reusit sa aduc atata dezamagire si tristete mai niciodata...
daca prietenia ar trebui sa fie ceva la care inca tanjesc cu ochii-n lacrimi, daca prietenia ar trebui sa fie ceva sacru, bazat pe incredere deplina reciproca, atunci mi-am taiat craca de sub picioare...Mi-am ales sa traiesc singura ca un pustnic caruia asta ii este dat de Sus...Mi-am facut-o cu mana mea...
Cred ca ceea ce ma doare cel mai mult e faptul ca nu am avut nici o satisfactie din toata drama asta...
Fraze scurte si lipsite de inteles...cam astea imi trec acum prin minte.Mi-as dori sa am cui sa-i povestesc, mi-as dori sa am in fata cui plange, dar nu-mi ramane decatt sa-mi arunc ochii inlacrimati in perna, sa-mi urez singura o noapte buna cu cat mai putine oftaturi.
Stau si privesc cum in loc sa imi incep treptat viata noua pe care singura mi-am ales-o, o incep in forta schimbandu-ma in ceva ce nu eram fara vreun motiv.
Ma simt singura aproape zilnic, ma simt de parca nu as avea pe nimeni in jurul meu caruia sa pot sa-i zic CHIAR TOATE ofurile mele...si defapt chiar asa este.
Tristete in jurul meu....pe strada, in mine, in oamenii de pretutindeni...
Se zice ca viata e asa cum ti-o faci tu!!!excelenta zicala...cata dreptate are!!!
un contraargument ar fi faptul ca...atunci cand te simti ranit constant de cei din jurul tau incepi sa traiesti doar pentru a-ti satisface propriile placeri, prin a-ti intari propriul caracter, prin a incerca sa te calesti, sa faci sa nu te mai atinga nici o fapta daunatoare sufletului tau, nici o vorba ce-ti asuda creierul daiunid in tine ca un bas puternic...
Of, cat mi-as dori ca totul sa se fi petrecut doar in imaginatia mea, cat mi-as fi dorit sa fi fost un cosmar in care eu jucam roul negativ, dar din pacate acel rol negativ l-am jucat in realitate.din pacate am distrus vreo 15-16 ani de prietenie printr-un singur capriciu!
nu credeam ca pot fi in stare de asa ceva...Mintea omului, un colt nebanuit!Mintea omului, un neant ingust si plin de durere!
Mi-e ciuda rau pe mine...Ma consolez doar ca sunt un simplu om, imi ramane doar sa-mi cer iertare la infinit.....Noapte Buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu