IOANA MATES

Bun-venit in mijlocul a ceea ce numesc eu centrul impertinentei psihice!!!

sâmbătă, 12 iunie 2010

10 mai 2010-Britania-Republicii- Brasov


De abia azi am reusit sa dau de 5 minute cu mine, stand pe scaun...la o masa veche de lemn si scrisa de timp...Levitez fumand o tigara intr-o pauza creata de mine, intre munca si scoala...Nici nu prea mai stiu ce vroiam sa scriu.
Am fost in weekend la capitala...A fost un drum lung cu trenul, un rapid cu regim de personal si comfort, dar tot putzea ca dracu'.Mai venisera si doi tineri, care saracii aveau vreo 4 copchii....Astia vorbeau vreo 3 limbi si urlau ca bezmeticii cand vedeau animale pe geam...In fine...Am ajuns intr-un final, evident cu intarziere, ca in Romania, in gara mare si infecta a "capitalei".Acolo ne astepta un rocker mare, gras si cu plete- foarte de treaba tipu'-...
Aici descopar ca, desi plin de tigani si jegos din cale afara, Bucurestiul ma fascineaza, prin maretia, aglomeratia si agitatia din el...plin de viata...
La un moment dat, spetiti de drum si deshidratati de sete, am mers la o terasa de langa strada Doamnei, undeva aproape de B-dul Regina Elisabeta...O terasa familiara totusi...ieftina, jegoasa si cu tot felul de oameni..Langa bar, era o curte mizera si ingusta in care se jucau niste copii de tigani imbracati frumos si curat.
In fata mea aparuse un tip care semana foarte bine cu Tudor Chirila, iar in stnga mea, un nene barbos, cu haine ponosite si o vesta din piele ce parea ca-si lasa memoriile intr-un carnetel mic, invelit in negru.Se uita in jur mereu, parca analiza personaje de romane, parca isi cauta o muza; lua o gura de bere si iar scria. Mi-as fi dorit sincer sa citesc tot ce era in mintea acelui om trist.
Din cate imi amintesc de cand eram copil copac la mama acasa si il mai vedeam pe unchiul Didi, om destept, dar slab era exact ca omul din stanga mea: cu ochii plini de tristete uitandu-se in gol parca mereu pregatit sa izbucneasca, si ficatul inecat in alcool...
Am stat ceva timp pe terasa aia si as mai fi stat. Argentin o chema si parca aduna toate ciudateniile de fiinte umane dornice de veselie sau de inecarea amarului intr-o bere la 3 lei....
Acumulasem ceva oboseala pana cand am ajuns in apartamentul tipului rocker....
Duminica la amiaza am plecat acasa...Am mers cu metroul pentru prima data in viata mea...Dragut mijloc de transport si pe langa asta, mai e si foarte rapid...
Apoi, acelasi tren jegos si imputin...si acelasi drum lung spre Brasov....Fumez a 3-a tigara si plec....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Timpul nu mai avea rabdare....

Faceți căutări pe acest blog

Powered By Blogger