"Nu trebuie să părăseşti camera. Este suficient să rămâi aşezat la masă şi să asculţi. Nu trebuie nici măcar să asculţi; este suficient să aştepţi. Nu trebuie nici măcar să aştepţi; este suficient să înveţi să rămâi liniştit, şi împăcat, şi solitar, iar lumea ţi se va oferi singură şi de bunăvoie. Ea nu are de ales: se va revela singură, în extaz, la picioarele tale." FRANZ KAFKA
IOANA MATES
Bun-venit in mijlocul a ceea ce numesc eu centrul impertinentei psihice!!!
vineri, 26 martie 2010
tac
Vedem culori, vedem morminte, Traim din patimi si pasiuni, Dorim doar dragoste fierbinte Si nu credem in minuni.
Un simplu, gol si cald moment Ma duce spre abis, Gandesc fara sa fiu prezent La ce imi va fi scris.
Poezia asta imi mai aminteste inca o data cat de complex este omul incat poate trece de la o viata in culori la morminte...vrea sa creada in Dumnezeu dar nu crede in minunea data de El care este viata... Te felicit... sa scrii in continuare...tu cu atitudinea ta bacoviana...
faina:X
RăspundețiȘtergeresh pozaaaa:X
Poezia asta imi mai aminteste inca o data cat de complex este omul incat poate trece de la o viata in culori la morminte...vrea sa creada in Dumnezeu dar nu crede in minunea data de El care este viata...
RăspundețiȘtergereTe felicit... sa scrii in continuare...tu cu atitudinea ta bacoviana...
Foarte draguta poezia, Ioana, ma bucur ca se mai gasesc poeti care folosesc rima, si e chiar reusita!
RăspundețiȘtergere