Ce mi-as putea dori mai mult?
La ce-as putea sa visez atunci cand nu dorm?defapt, tot ce e acum in mintea mea e oarecum minimal pentru ca nu reusesc sa deslusesc anumiti termeni pe care ii consider vitali pentru propriile-mi conspiratii....Am reusit saptamana asta sa-mi pun amprenta asupra mea intr-un mod placut, doar ca...din pacate fizic, lucru care deocamdata nu ma sperie, din contra, imi da o senzatie de satisfactie interioara.E exact ca si atunci cand imi doream din suflet o inghetata si rasuflam usurata dupa ce o vedeam aproape de limba mea...Nu prea stiu ce semnific eu pentru intreaga omenire...poate ca nimic, dar pentru mine stiu ca insemn totul.DE CE?"Mine" inseamna toti oamenii care ma ascund in sufletul lor, toti oamenii care-mi ofera un sprijin moral, toi oamenii care stiu ca la orice ora mi-ar fi aproape si nu in ultimul rand toti oamenii care au speranta ca eu voi fi ceea ce-si doresc ei pt mine. Probabil asta inseamna nemurirea si poate ca eternitatea e doar un pas spre intreaga fericire de care ne bucuram chiar si atunci cand simtim ca nimic pe lumea asta nu ne mai poate face sa suradem.
Infinitul...asta e amprenta pe care am pus-o asupra mea...ce semnifica pentru mine?tot ceea ce pentru unii e un lucru inexistent, prea mare sau vid.
Imi simt sangele pulsand in tot corpul in momentele in care imi imaginez ca eu...defapt nu o sa mor niciodata...eu o sa raman exact ceea ce sunt: Infinit.Infinit pentru ca am o teama absurda de nulitate, o teama exagerat de trista despre faptul ca as putea disparea definitiv din sufletul si mintea cuiva.Cert este ca nu as suporta o clipa sa stiu ca niciuna dintre acele persoane pentru care as face totul in lumea asta, sa ma uite la propriu...
Estimativ si conceptual, infinitul e tot ceea ce nu imi pot imagina...sa nu uit ca sunt totusi om, fiinta insetata de cunoastere absoluta, fiinta flamanda de abis, suflet insetat de tot ceea ce-i este interzis...
Nici nu stiu de ce tratez un astfel de subiect, nici nu stiu cu ce ma incalzeste, dar simt nevoia sa scriu, simt nevoia sa fiu alaturi de mine, simt nevoia sa fiu cu mine in aceeasi lume plina de indiferenta, confuzie, rautate,sacrificiu...Toate astea reprezinta infinitul, fiindca ele nu o sa dispara niciodata din peisajul imaginat de noi, nu o sa dispara din din propriile-mi simtiri si nici macar din propriile-mi conceptii.Mi-as dori intr-adevar sa fac sa dispara tot ceea ce nu ne dorim de la viata asta...dar nu pot...raman alaturi de el, infinitul....
"Nu trebuie să părăseşti camera. Este suficient să rămâi aşezat la masă şi să asculţi. Nu trebuie nici măcar să asculţi; este suficient să aştepţi. Nu trebuie nici măcar să aştepţi; este suficient să înveţi să rămâi liniştit, şi împăcat, şi solitar, iar lumea ţi se va oferi singură şi de bunăvoie. Ea nu are de ales: se va revela singură, în extaz, la picioarele tale." FRANZ KAFKA
IOANA MATES
Bun-venit in mijlocul a ceea ce numesc eu centrul impertinentei psihice!!!
vineri, 26 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Timpul nu mai avea rabdare....
recursul la nemurire doare... pentru ca primii care ne uita sunt cei care ne tin minte
RăspundețiȘtergerek