
Ma uit la soare.
Il privesc,
Totul e atat de firesc...
Vad o lumina si adorm...
Ma trezesc purtata de clipe intr-un defect al timpului.
Visez sau nu...
Traiesc din obisnuinta,
Cu obisnuinta rutinei.
Ei bine...
Soarele e prea puternic sa-l privesc.
"Nu trebuie să părăseşti camera. Este suficient să rămâi aşezat la masă şi să asculţi. Nu trebuie nici măcar să asculţi; este suficient să aştepţi. Nu trebuie nici măcar să aştepţi; este suficient să înveţi să rămâi liniştit, şi împăcat, şi solitar, iar lumea ţi se va oferi singură şi de bunăvoie. Ea nu are de ales: se va revela singură, în extaz, la picioarele tale." FRANZ KAFKA
preferata mea:X
RăspundețiȘtergereuna din preferate de fapt:D