Constatare

Mi-am dat seama de foarte mult timp ca imi place sa stau, undeva, intr-un colt, vazuta sau nevazuta si sa privesc sau sa ascult povestile strainilor. E ciudat cum unii nu observa multe minuni ce se astern misterioase in viata lor. Se plang de inexistenta lucrurilor inutile din viata lor, fara sa fie capabili sa priveasca aproape, catre ceea ce au deja. Nu pot sa nu observ ca uneori nu fac decat sa ma contopesc cu unele din aceste probleme si sa nu reusesc sa deslusesc o privire de ansamblu, iar uneori chiar sa pierd centrul de gravitatie.
Am ajuns, explicabil, sa traiesc intr-o lume in care nu imi inchipuiam vreodata ca o sa ajung sa traiesc. Intr-o lume mare, plina de oameni atat de diferiti, dar totusi atat de asemanatori... Toti fac acelasi lucru: se trezesc, isi beau cafeaua fara cofeina si cu lapte de soia, cafea care, in umila mea opinie, nu isi mai are nici un rost, caci pana la munca nu reusesti sa vezi nimic in drumul tau... Vin de la munca, cumparaturesc in fiecare zi cate putin sau daca nu, macar isi clatesc ochii prin magazine ieftine, merg acasa, mananca semiprarate congelate si se uita la tv, la niste aberatii de emisiuni, poate mai aberante decat Dezgustatorul Capatos al nostru. E totusi ciudat cum o civilizatie extrem de avansata fata de noi, devine in viziunea mea, un popor de imbecili plangaciosi, robotizati, alergici si mancatori de organice fara gust. Ii vezi pe strazi, fara inhibitii, nepasatori si pasivi la tot ce se intampla in jurul lor, preocupati mai mult de ei insisi decat de lumea ce-i inconjoara. Pe strazi, acelasi jeg ca acasa, poate chiar mai mare, desi ma asteptam ca aici sa pot linge mac de pe jos sau macar sa nu vad tampoane si doze de bere aruncate prin parcuri. Poate ca nepasarea si indiferenta, precum si salariile de 10 ori mai mari ca in Romania, ii fac sa fie asa degajati, fara nici un fel de stres.... Si totusi, in toate mijloacele de transport inca mai vad oameni citind carti din hartie, inca mai vad oameni tineri facand asta chiar daca majoritatea au trei aifoane si doua perechi de casti in urechi. Am ajuns sa traiesc intr-o lume mai proasta ca a noastra, dar mai degajata. O lume in care poti sa fii concediat fara sa gresesti cu nimic in fata nimanui, fara sa poata fi tras nimeni la raspundere. O lume in care totul se plateste cu cardul, iar gazul e pe cartela. O lume pe invers de-a dreptul.