Au devenit prezent.
Cand soapte-mi vin in cap
si vorbe-mi trec prin suflet,
aud iar soare, vad doar zambet
ferit de-a mea lumina,
ascuns de-al meu negand.
Privesc printre zavoare
mari , albe-cenusii
deschid si mintea,
dar si gandul
visand o noua zi.
Trecutu-mi e departe...
si maine sade bine,
acolo intre crengi si vant
'cercand sa iasa din pamant.
Cu fiecare raza si fiecare picur
se-nalta un mugur bland.
el creste...
tot descreste...
mai plina de lumina
ascult trecuta-n gand
cum creste si descreste
acel mugur bland.
chipurile verzi
de iarba stravezie.
Ele zambesc cu suflet rece,
traiesc parc-ar petrece
trecut, acum si maine...
Slobod iti e gandul
si liber iti e visul
incatusat in tine.
Arunca-te in tine,
priveste mai departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu