miercuri, 5 ianuarie 2011
de ce inceput de ura...?
Nu-mi inchipuiam ca o sa ajung in stadiul asta...am un nod urias in gat...nu pot nici sa-l inghit nici sa-l scuip...cred ca acolo o sa ramana mult timp...un mister pentru mine...De ce eu ma zbat, ma dau peste cap, alerg, plang rad, pentru altii....iar acei " altii" sunt "duratori de cur" in privinta mea...efectiv nu le pasa...de ce exista atat ignoranta?de ce nu mai exista respect reciproc?de ce????ma doare....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Iarta-i - si povara va disparea.
RăspundețiȘtergereDucand in spinare toate cele insirate, in lipsa unei sensibilitati necesare, pare ca nu (mai) reusesti sa te desprinzi de ele pentru tot restul vietii - asta ma duce cu gandul la cei care, cu adevarat, au nevoie de un sfat intelept : Iubire, Iertare, Uitare. Restul nu există, spune Părintele Papacioc. Nu cred ca e cazul sa-ti explic ca toate cele visate sunt in jurul tau / oriunde te-ai afla e trebuinta sa le si vezi. Si, cu adevarat, sa le si primesti.
Dar nevoia e sa fii un om smerit si sa intelegi ca trebuie sa-ti iubesti vrajmasii ( sub orice forma ii imaginezi ) si nu sa-i urasti.
P.S. Citatul din Camil Petrescu e depasit.
Bine ai venit in reality-show, "Iona" ...
RăspundețiȘtergere