IOANA MATES

Bun-venit in mijlocul a ceea ce numesc eu centrul impertinentei psihice!!!

joi, 18 martie 2010

A fi si a nu fi

Chipuri de sticla si priviri inghetate,

Linisti imune si voci ne-nsemnate...

Lumea vazuta prin semne de-orbire,

Ce trece, precum secunda de fericire,

Si uita ca sunt...si trece de mine,

Fara sa stie, ca eu, totusi exist...

Chipuri de noapte, priviri neuitate,

Sunete stranii si voci, ne-nsemnate...

Lumea vazuta prin lacrimi speriate

Si teama ce-o simt cand toti sunt uitati,

Ea trece din nou, ca o clipa-ntr-un ceas.

Acum stie ca sunt, dar...nu face-un pas

Fara sa ma uite, ca nu mai exist...



veche:x

Un comentariu:

Timpul nu mai avea rabdare....

Faceți căutări pe acest blog

Powered By Blogger